Mândră sălcioara mea, sălcioară dragă,
Înflorită la Tulcea, sălcioară dragă,
Cine-a stat la umbra ta, sălcioară, sălcioară dragă,
De ţi-a aplecat creanga, sălcioară, sălcioară dragă?
Vara vin fetiţele, sultănico dragă
Mi-apleacă crenguţele, sultănico dragă
De se răcoresc în apă, sultănico dragă
Toate crengile mi-apleacă, sultănico dragă.
Toamna vin cătanele, sultănico dragă
Mie-mi pică frunzele, sultănico dragă
Din crenguţe fac nuiele, sultănico dragă
Şi bat pământu’ cu ele, sultănico dragă.
Mândră sălcioara mea, sălcioară dragă,
Te rog nu te supăra, sălcioară dragă,
Că până la primăvară, sălcioară, sălcioară dragă
Ţi-o creşte crenguţa iară, sălcioară, sălcioară dragă?
Pleacă-te să te-oglindeşti, sălcioară dragă,
Să vezi cum mai înfloreşti, sălcioară dragă,
Da’ eu dacă-mbătrânesc, sălcioară, sălcioară dragă,
Nu mai pot să-ntineresc, sălcioară, sălcioară dragă (bis)
Sensul versurilor
Cântecul personifică un salcie, adresându-se ei cu dragoste. Versurile descriu schimbările anotimpurilor și impactul lor asupra salciei, reflectând totodată asupra trecerii timpului și a îmbătrânirii.