Versuri corectate și adnotate
Când timpul îl măsor și urmărescCum ziua cade-n noapte-ntr-un târziu;Când văd cum violetele pălesc,Și negre bucle dau în argintiu;Când văd copacii văduviți de frunză,Care-nainte turme au umbrit,Recolta verii-n snopi cum este strânsă,Și-n car purtată, ca-ntr-un dric cernit,Atunci la frumusețea ta gândesc,Cum timpul te aruncă la gunoi,Iubiri și frumuseți se năruiescȘi mor, pe cât apar altele … Citește mai mult
De felul meu nu sunt acel poetCare-ncântat de frumuseți vopsite,Doar raiul îl preia ca ornamentȘi ce-i frumos e doar ce el admite-Tot căutând iubita s-o compareCu soarele din cer, cu luna șiCu mugurii de-april, cu lucruri rarePe care doar în rai le poți găsi.O, sincer sunt în dragoste ca-n scrisȘi crede-mă: iubirea mea-i frumoasăPrecum un … Citește mai mult
Biet suflet, prins în lutul meu vicios,Sclav poftelor trupești ce te-asaltară,De ce, flămând, sărac, la mare cost,Pereții-i decorezi pe dinafară?De ce, atât de mult, pe-o închiriereDe casă amărâtă, cheltuiești?Vrei viermii, pe întreaga ta avereMoștenitori? Așa ai să sfârșești?Consumă-ți trupul, suflete, mai bine,Scăderea lui să fie al tău spor;Plăcerea schimb-o pe trăiri divine,Bogat lăuntric, nu-n exterior.Iar … Citește mai mult
Când numai eu la tine-am apelat,Doar în poemul meu ai strălucit;Dar astăzi, tot ce scriu e demodat,Iar Muza mea pe altul l-a îndrăgit.Eu știu, iubite scump, că tema taAre nevoie de un alt poet,Însă oricât de mult ar inventaÎți dă-napoi ce ți-a sustras discret.Îți dă virtute, un cuvânt furatDin cum te porți; și frumusețe iaDin … Citește mai mult
O, chiulangioaică Muză, cum se poateSă uiți de adevăr și de splendoare?De-a mea iubire ambele-s legate;La fel și tu, doar astfel ai valoare.Răspunde, Muză: n-ai să-mi spui cumva”Nu-i trebuie-adevărului culori,Splendorii vreun penel, pentru-al picta;Ce-i bun e bun și fără ajustări? ”Fiindcă-i perfect, nimic n-ai să mai spui?Nu face asta, căci tu poți, de fapt,Să-l faci … Citește mai mult
Caietul, de cadou, e-n mintea mea,Plin de cuvinte bine memorate,Care pierii îi vor rezistaLa nesfârșit, chiar în eternitate;Sau, cel puțin, cât inimă și capVor reuși în lume să subziste;Până uitării nu se vor fi dat,Cu tine, amintiri au să existe.Bietul caiet prea multe nu reține,Răboj nu vreau, să-mi țină loc de dor;Am renunțat la el … Citește mai mult
Când să mă desconsideri vei pofti,Disprețul tău făcându-mă să-ndur,De partea ta și contra mea voi fi,Probându-ți cinstea, chiar de ești sperjur.Știind prea bine vina care-o port,Pot pune mărturie pentru tineDespre păcate-ascunse, ce mă rod,Încât vei triumfa, scăpând de mine.Iar eu, la rândul meu, voi câștiga,Căci doar, cu drag, la tine îmi e gându’,Chinul, ce mi-l … Citește mai mult
Acuză-mă așa: c-am neglijatMai totul din ce ți s-ar cuveni,Că a-ți cinsti iubirea am uitat,De care dependent sunt zi de zi;Că deseori cu alții m-am văzut,Dând timpului un drept ce-ți aparține;Că pânze larg am înălțat în vântTot mai departe să pot fi de tine.Ia act că-s îndărătnic și greșesc,Acumulează orice bănuială.Supune-mă-ncruntării, e firesc,Dar nu lovi … Citește mai mult
OdăPaulo majora canamus.de William Wordsworth.(fragment).Deși nimic nu poate reîntoarce oraA splendorii în iarbă, a gloriei în Flora;Nu vom jeli, ci găsiPutere în ceea ce rămâne,În primitiva compătimireÎn care ce a fost trebuie să fieÎn gândurile liniștitoare ce izvorăscDin suferința umană.În credința ce privește prin moarte,În ani ce aduc mintea filosofică.Și oh voi Fântâni, Pajiști, Dealuri … Citește mai mult
Puține lucruri ne rup tiparulCulori găsesc în cioburi..Îmi tot imaginez că oamenii din lume au dispărutLa fel cum eu o să disparÎn infinite încercări de a mă salvaLa fel cum tu vei eșuaÎn infinite încercări de a scăpaImaginează-ți des că suntem altceva.Oglinzile dau sfaturi oarbeDe-aia n-arăt ce vor să vadăE ca și cum mi-aș ține … Citește mai mult