Alphonse De Lamartine - Singurătatea
Adeseori pe munte, când soarele apune, / Eu, obosit de gânduri, la umbră rezemat, / … →
Adeseori pe munte, când soarele apune, / Eu, obosit de gânduri, la umbră rezemat, / … →
Getici sidera pigra poli”* (Marțial). / În arhipelaguri întinse de-azur, / încet navighează ușoara triremă, … →
Voi, care vă veți naște de-aci-ntr-un veac sau doi, / Voind s-aveți știința de cine-am … →
Rondelul oglinzii. / Din al oglinzii luciu rece, / De apă-adâncă, se desface / O … →
Era o zi senină ca fruntea de fecioară / Ce e neturburată de-ai patimilor nori, … →
E ora 25, / Pe lângă care voi treceți opaci, / Căreia nu-i observați prezența, … →
Niciodată nu mi-e dor de mine. / Nu-s decât clipa care-și recunoaște căderea. / Sunt … →
Cred că totul e gata. / Am dat cu var / pereții vestibulului. / Am … →
Prima dispoziție. / Prima diferență. / Vreau să mă nasc de două ori: / aici, … →
Ochiul meu – bisturiu, / fruntea brăzdată – gară de triaj, / umărul meu unde … →