Cred că totul e gata.
Am dat cu var
pereții vestibulului.
Am scos telefonul din priză.
Am golit coșul:
scrisori de dragoste, romane părăsite,
facturi…
Am chemat câțiva vecini:
”Luați, vă rog,
patefonul, aparatele de ras,
abajururile”.
Am aruncat din balcon
puștilor care treceau,
poemele mele recente.
Unul din ei mi-a zis:
”Mandarinele sunt mai bune”.
Apoi mi-am luat rămas bun de la cadă,
obeză, obscenă.
Ușa nu am închis-o:
pisicilor o să le placă mocheta.
Cât despre cheie, am dat-o
bătrânului vagabond de peste drum.
Apartamentul e curat,
ca și sufletul meu.
Voi muri foarte departe de mine.
Sensul versurilor
Piesa descrie o despărțire radicală de trecut și de viața actuală, pregătindu-se pentru un nou început sau chiar pentru moarte. Protagonistul renunță la bunuri, amintiri și relații, căutând o formă de purificare și distanțare de sine.