Vasile Conta - Timpul
Noaptea-ntinde măiestoasa-i mantie neagră peste lume… / Şi misterele din sânu-i, zburând lin, se răspândeau; … →
Noaptea-ntinde măiestoasa-i mantie neagră peste lume… / Şi misterele din sânu-i, zburând lin, se răspândeau; … →
Ca mâine, poate, voi zbura și eu, / Și voi păși pe ultimul meu drum, … →
Vasile Mic. / Bună seara ce nu o voi rosti. / Voi sosi în noapte … →
Azi, tu nu-mi spui nici da, nici nu, / Nici du-te și nici vino, / … →
Ploaia-ncruntată privește cruciș. / Iar după / grilaj- / sumar anturaj- / ale firelor de … →
Și-acum poeme vechi, vă las / cu bine – fiecăruia-i spun: rămas-bun! / (Convoaie de-a … →
Precum Adam, la-ntâiul ceas al dimineții, / Ies din coliba mea de frunzare, înviorat de … →
Roua picură încet și visuri se adună; necunoscute paloșe / Deodată se ciocnesc în fața … →
De ce mi-e versul fără strălucire, / Mereu acelaşi şi nemlădiat? / De ce nu … →
Ca să nu-ntrebe lumea, cum socot, / Ce merite-am avut să mă iubești / Și … →