Azi, tu nu-mi spui nici da, nici nu,
Nici du-te și nici vino,
Ești tu și totuși nu ești tu,
Știută și străino!
Azi, tu nu-mi spui nici nu, nici da,
Nici stai și nici adio,
A mea, și nu mai ești a mea,
Iubito și stafie!
Azi, nu-i nici bine, nu-i nici rău,
Căci vrei să-ți fie teamă,
Negândul tău din gândul tău
M-alungă și mă cheamă!
Azi nu-i nici frângere, nici zbor,
Tu uiți să știi de tine,
Ți-e dor să nu-ți mai fie dor
Și greu să-ți fie bine!
Azi, între mare și nisip,
Tu scapi din tine-n fugă,
Și reușești și-n fel, și-n chip
Să-mi fii și rug și rugă!
Azi nu-i nici veghe, nu-i nici vis
Din zare până-n zare,
Tu ești cuvânt încă ne scris
Și-un chin ce tot mai doare!
Sensul versurilor
Piesa exprimă starea de incertitudine și ambivalență într-o relație. Vorbitorul se confruntă cu sentimente contradictorii și o lipsă de claritate din partea celuilalt, oscilând între apropiere și distanțare.