Jorge Luis Borges - Odă Scrisă în 1966
Nimeni nu e patria. Nici măcar călărețul semeț, / cel care, sub zorii dintr-o piață … →
Nimeni nu e patria. Nici măcar călărețul semeț, / cel care, sub zorii dintr-o piață … →
Sângele-așteaptă aici. La-ntâlnire mă cheamă. / Stăruie, cere mai mult tot mereu. Vrea iubire. / … →
Pătruns-au zorii. Oglinda se desface / Și adevărul vrea o nouă zare. / Fără-a-și trăda, … →
Vă-ntoarceți iar, figuri sfios-plăpânde, / Ce-n ochiul vag de timpuriu m-ați nins; / Să vă … →
Da; după gardul tău ce-l înfășoară / aprilie-n verdeață, te trezește, / pom îngrădit, și … →
De-ai fi o floare / Blând te-aş îngriji, / Te-aş uda la rădăcină / Zi … →
Când privesc ce las în urmă… / (o poezie de meditație cu o idee vechitestamentala). … →
Aud chemarea zilei când noaptea mă-mpresoară / Și strigătul luminii în visurile ei, / Neliniști … →
Ce crezi tu, fătucă hoață de privire, / C-ai să scapi cu una, două sau … →
De-oi cânta-ntr-o sărbătoare / prin poiana c-un izvor / care-şi susură izbânda / strălucind triumfător … →