Da; după gardul tău ce-l înfășoară
aprilie-n verdeață, te trezește,
pom îngrădit, și creanga-ți aurește
în cea lumină dulce și solară!
Captiv ești, însă simți că e ușoară
singurătatea. Ziua ce mijește
e-o umbră-n tine, care gângurește
în marele pustiu ce te-nconjoară.
Păsări și vânt, cu-înaripată fire,
la tine vor veni la închisoare,
că-s libere și-au multă vioiciune.
Pom solitar! – curata mea iubire! –
sunt sigur că în tine cerul mare
unit e cu a ta amărăciune.
Sensul versurilor
Piesa descrie un pom tânăr, captiv, dar conectat la natură și la sentimente profunde. Solitudinea sa este atenuată de vizitele păsărilor și de vânt, iar iubirea curată a naratorului îl asigură că cerul și amărăciunea sa sunt unite.
