De-ai fi o floare
Blând te-aş îngriji,
Te-aş uda la rădăcină
Zi după zi, zi după zi
Ţi-aş mângâia petala,
Cu drag te-aş mirosi,
Şi cu a ta mireasmă,
M-aş îmbăta, m-aş umili.
De-ai avea otravă
Pe buzele-ţi dulci,
Te-aş săruta întruna
Deşi moarte mi-aduci.
Ca arşiţa în toiul verii,
Nemilos să mă usuci,
Pe alte căi să nu pleci,
Să-mi rămâi, să nu te duci.
De-ai fi o frumoasă stea
Pe cerul nemărginit, pur,
Aş pierde nopţi întregi,
Privindu-te, ţi-o jur.
Tu dai vieţii mele,
Minunat contur,
Te iubesc, femeie!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire profundă și necondiționată, idealizând persoana iubită prin comparații cu elemente ale naturii (floare, stea). Vorbitorul este dispus la orice sacrificiu pentru a fi aproape de persoana iubită, chiar și în fața suferinței.