Nina Cassian – Poem Dublu

Oglindindu-mă în fum– seară bună, ariciule –o perfectă lună-acum– ce mai faci, măscăriciule? –mă desfigurează brusc– rât subțire și perie –și pe pagină mă usc– toată lumea se sperie –și de singură ce sunt– animal, fugă stranie –mă fac una la pământ– păru-ți galben, Uranie! –și de singură ce nu-s– ce de foșnete, viciule! –luna … Citește mai mult

Nora Iuga – Din Când În Când Era Marți

Cum poți să mai exișticând ți se taie raiul în douăși malurile lui stau față-n fațăca niște armate dușmanevreau să scriu acumcât creierul sângereazăpixul acesta este egalul lui dumnezeunu vreau să aștept să se așeze drojdianu vreau să aștept să mă ridic deasuprasă ating distanța regulamentarăde unde se văd mai clardezastrul și rămășițele luiiată sunt … Citește mai mult

Tadeusz Rożewicz – Originea Unui Poem Nou

Noapteaaleargă două poemearuncateunul asupra celuilalt.Formele acestor poememoderneprecisemăruntaiele luminoasecomode de avangardăse ciocnesc cu sineoarbe.Spargerede imaginitroznirestoarcerestrivirepătrundereagonie de forme.Rupe liniastriveşte răsuflareasmulge cuvinteletopeşte trăsăturileşoculnoul poemal treilea poemse naşte în agoniecurgepe apele fetaleale umanităţii.Noua plăsmuireenigmatic surâzătoarelentăpregătităpentru o subităcreştere

Ts Eliot – Conversație Galantă

„Mult sentimentala noastră prietenă luna!”, remarc,„Sau ar putea fi (cumva fantastic, recunosc, în acest caz)Chiar balonul vestitului Prester John, preotul monarh,Sau o veche lanternă uzată atârnând pe cerPentru-a lumina călători în drum spre propriul necaz.Ea, atunci: „Divagați, vă dați după macaz!”.Iar eu: „Cineva inventează-o scenografie splendidă,Acest cadru nocturn prin care se simulează-acumNoaptea și luna; muzica … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Odă la Walt Whitman

Prin East River și Bronx,cântau băieții arătându-și centurile,cu cercul, uleiul, burduful, ciocanul.Nouăzeci de mii de mineri scoteau din stânci argintulși desenau copiii, scări și perspective.Dar niciunul nu dormea,niciunul fluviu nu voia să fie,niciunul nu iubea marile frunze,niciunul limba plajei, albastră.Prin East River și Queensboroughbăieții luptau cu industriași evreii vindeau acelui faun al fluviuluitrandafirul circumciziei –iar … Citește mai mult

Ilarie Voronca – Invitație la Bal

I.Închis abur după amiaza în grilaj stea;Înger, trenul înaintează cu degetul pe buze,Rupe serenadele mașinilor de scris,Toate planetele au poposit în acestCatalog de mașini agricole: SenaPraștie între surâsuri.Feldspath, fruntea și prin pupile soneriiFulgeră,Ce cale ferată arterele tale cu sânge și gări,Un pas ca o cicatrice în argilă chemări,De la brâu câmpul cu prepelițele în tolbă.II.La … Citește mai mult

Ilarie Voronca – Să Întârzii la Acest Profil

De aceea când trec pe sub ferestre, pe sub balcoane orgolioase,Și nu iau parte la jocurile și la râsetele voastre,Când armele voastre mă rănesc tot atât de mult cât și vorbele voastre,Ca o umbră a trupului meu e amiaza fierbinte din inimă.Și când toamna lucește prin panoplii, prin săbii,Cântecul ce-și desface ca o corabie pânza,Și-n … Citește mai mult

Ion Caraion – Are O Cârjă Un Papagal O Pendulă

Are o cârjă, un papagal, o pendulă, o gheată,e făcut parțial din frunze și apă inegal închegată,partea cealaltă sau restul e-un amestec de cocă și rumeguș,ditai ghemul rostogol pe toboganul planetei viranecalcă-n două sau în patru: lipa-lipa, buș-buș,doar flenduri, doar umbră, doar zgârciuri, doar cartoanelipite de vânt, cu murmure. Oasele nu-i ies în afară,ci bălăngăne-n … Citește mai mult

Ion Caraion – Trib XXVI

Fugiți de aici, fugiți din ei,fugiți din țipetele și nopțile, din oasele și zilelepâinii de toate drumurile.E apă,e tăcere,e întrebare.lumânările pomului,milenii și ere de sânge-amestecat,soare ud.Umblet fără suflet,ancore fără peisaj,case fără oameni,oameni fără oameni.Cel din care picură,cel în care te înțepi,cel cu limba, cel cu limba, cel cu mâinile, cel cu ochii legați.Câte gesturi nu … Citește mai mult

Ion Caraion – Calota De Plumb

O scamă care cade pe turnul de flautene prăbușește în cerîntr-o zi se-ntoarce fiul risipitorebuna se bucură că sperie soldațiiși-ncepe înmulțirea inversăcu soldații pe buze cu buzele pe tibiiîn bastonul ca un dinteapoi visătoare își piaptănă cruciadeleși cântă în ladăcu părul jilav de gloanțe ori de dulapuri.un manechin care plângeo vorbă care gâdilădin palmele bâlbâiților … Citește mai mult