Ilarie Voronca – Invitație la Bal

I.
Închis abur după amiaza în grilaj stea;
Înger, trenul înaintează cu degetul pe buze,
Rupe serenadele mașinilor de scris,
Toate planetele au poposit în acest
Catalog de mașini agricole: Sena
Praștie între surâsuri.
Feldspath, fruntea și prin pupile sonerii
Fulgeră,
Ce cale ferată arterele tale cu sânge și gări,
Un pas ca o cicatrice în argilă chemări,
De la brâu câmpul cu prepelițele în tolbă.
II.
La câțiva pași liniștea s-a deschis coridor
După saltul lăcustelor în gând,
Ca bromura, gestul tău îmi face bine uneori,
Văd prin pomi respirația ta electric luminând.
Drum, dinam bandajat excepțional.
Casele se îmbrățișează în visul de vară,
Tinctură de iod acest amurg cu rădăcini și amnar,
Cât miresmele se împart ca afiș electoral.
Părul tău a spălat atât de chimic orele,
Știu pe dinafară vapoarele, ezitările,
Orașul, viața ta, ca tabla înmulțirii,
Te port în mine ca un registru copiat.
III.
Sunt ochii tăi cu terenuri sportive,
Cu câmpuri și sonde de petrol,
Cu hipodromuri, cu hangare de avioane,
Ce tipografii, ochii tăi
Și pupilele tale, rotative imense,
Cum se desfășoară din privirile tale
Toată viața mea
Ca un jurnal cu ultimele știri.
IV.
Și uite în șarpe pieptul ca o savană în flăcări,
Cu cai sălbateci și dezlănțuirea aerului cu vegetații
Tropicale, creierul lovește semne S. O. S.
Dezolat, dezolat,
Un țipăt ca o pasăre sau stilou,
În obraz vântul îți aruncă vitriol,
Ochiul tău fumegă precum un sat siberian.
V.
De aici asculți ruga pietrelor cu zmeură și mușchi,
Înserează ape cu plute și, foarfece, glasul
Taie mireasma brazilor. Peisajul ca un șal transilvănean,
În verdele acestui minut, să jucăm cu inimile biliard.
Te invit, agricultor al măduvei și nervilor mei,
Ară-mă, treieră-mă, plouă-mă,
Deschide-mi, supapă de siguranță, aorta,
Iată: noaptea intră în odaie cu toată stima.