Ce fel de tren marfar ești tu
dacă ţi-e trupul meu șină de carne;
Ce fel de măr ești tu
dacă ţi-e ramură viața mea?
Eu locuiesc într-un tril
de privighetoare
Dorm cu ceafa pe nota Do
și-mi încălț piciorul
într-un saxofon.
Du-te, îmi strigă ciocanul,
du-te,
du-te idiotule de cui de fier,
du-te,
nu vezi că te bat în palma
unui crucificat?
Sensul versurilor
Piesa explorează condiția umană printr-o serie de metafore bizare și juxtapuse. Eul liric se simte prins într-o existență absurdă, comparată cu un tren marfar, un măr, un tril de privighetoare și un cui bătut în palma unui crucificat, sugerând o luptă cu sensul și sacrificiul.