poetry

Christian W Schenk – Prefața

de

Primul cuvânt se așază pe o foaieÎmperechiat cu semne și simboluri,Apoi furtuna vieții îl îndoaieRupând din sine tot mai multe goluri.Tot mai adânc se-apleacă nemurireaSperanței care-ntețeșteAmprenta trecătorilor, iubirea –Abia a început și se sfârșeșteUitându-și pana, pagina și firea.

Anna Ahmatova – Uita-Vor

de

Uita-vor? Nu-i groaznic cuvântul.De-o sută de ori m-au uitat.De-o sută de ori în mormântulÎn care-s și azi poate-am stat,Iar Muza, și surdă și oarbă,Sămânță-n pământ putrezi.Ca-n loc de cenușe, din iarbăCa Fenix să-nvie-ntr-o zi.1958

Alain Bosquet – Rolul Scribului

de

Nu sunt autorul acestui poem,ci simplul lui scribcare l-a tradus dintr-o limbă necunoscută:am comis atâtea greșeliși atâtea răstălmăcirică nu-i chip să mă ierte.Stau lângă el, harnic, atent:are nevoie de-o virgulă,de-un sinonim rar?Cu toate aerele lui de mare senior,pretinde că-s parazitul său.N-am să insist:plec aiurea ca să poată atragealți poeți,alte victime.

Luis Vaz De Camoes – Se-Os Capitães Antigos Colocados

de

Dacă acelor căpitani de altădat’Aflați, în plin triumf, pe culmi victorioase,Le-ar fi ajuns pe la urechi faptele Voastre,Cu teamă și rușine ei V-ar fi admirat.Căci doborâte la pământ le sunt de de’ndatăTrofee, faimă și zile glorioase,Lăsând loc liber doar Domniei VoastreDe laudă, ca singur în lume celebrat.Antichitatea avantaje nu Vă-aduceCăci de erori e plină-n mare … Citește mai mult

Ioan Alexandru – 6 August

de

Se schimbă frunzele-n păduriCreștetul verde-ncepe să păleascăSe-ntâmplă-n viețuirea tuturorUn fel de împăcare nelumească.Începe toamna, cețurile-n zoriÎntârzie să plece de pe țarăȘtergare uriașe atârnă de stejariȘi-i foarte frig pe lumea din afară.Toate se-ntorc de-acum spre miezul lorColumba strigă apele pe numeSâmburele lin de milă legat interiorȘi-arată fața rece către lume

Nichita Stănescu – Ținerea Armei

de

Acest blând și plin de spirit popor,nu-și ține arma pentru omor.Această inimă de foc și de mierenu-și ține sabia pentru tăiere.Această privire plină de visnu-și ține glonțul pentru ucis.Așa cum marea cea mare, ehei,își ține tărmurile ei.Așa cum lumina din razăîși ține un ochica s-o vază.Așa cum cuvântul din versîși ține șieșiun înțeles.Acest blând și … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Campagna di Roma

de

Din orașul dens, mai cuminte,ar dormi, visând înalte terme,duce-n febră drumul de morminte;și ferești din ultimele ferme.Îl urmează cu-o privire rea.Și-n grumaz mereu le simte-așacând se pierde, nimicind de-o parteși de alta, până se desparte,implorând, își urcă-n ceruri, frânt,golul, și privește-n prejmă iutesă nu-l bată vreo fereastră, poate.Pe când apeducte-ndepărtatecheamă, cerurile-i dau tăcutegolul lor în … Citește mai mult