Anne Sexton – Avortul

Avortul.Poem de Anne Sexton.Un trup care ar fi trebuit să fie născuts-a dus.După cum pământul și-a țuguiat gura,fiecare boboc nădușind din nod,mi-am schimbat pantofii, apoi am condus spre sud.Sus peste Munții Albaștri, undePennsylvania saltă fără capăt,purtându-și, ca o pisicuță creionată, părul verde.Drumurile ei scufundate ca o văiugă cenușie;Unde, în adevăr, grunge-ul crapă rău,un sac întunecat … Citește mai mult

Virgil Teodorescu – Poem În Leoparda

Peste câteva zile îți vei găsi umbra.Peste câteva zile îți vei găsi umbra care ar orbi fără Polul Nordîntre amândouă alternativele sunt de diamantmarele fluviu aproape sufocat de atâta întuneric ți se lipește de coapsă ca o șopârlă dimineața când te scoliși imediat încep plimbările prin pădurea goală reveriile carnasiereși copacii iau formele strămoșiloruciși la … Citește mai mult

Anton Barbu – Postez Un Vis Divin

Între pământ şi cer,postez un vis divin,Singuratic acum,în linişte de toamnă,Rostindu-ţi numele,stop-cadru eu devin.În lumea celui vis,tu eşti divina doamnă,În lumea mea sunt rege,aici, în vis.. sunt sclav,Independenţi sa fim,atâta ne-am deprins,În viaţa schimbătoare,a visului suav,Nu mai conteză,m-au alungat din Paradis.Anton Barbu 19. 04. 2018

Virgil Gheorghiu – Poemul Lacrimilor

Când oamenii tari şi tăcuţi ai lumilor viitoareVor întâlni semnele acestea de azur,Întâia lor tristeţeVa luneca de-a lungul rândurilor meleCa un fior, ca o flacără prin moartea mea,Atunci prin gândul lor îndepărtatÎmi voi amintiDe lacrimile sălciilor cari nu ating liniştea oglinzilor.Plânsul grotelor oprit în drum de inelarul stalactiteiCa o durere presimţită a surpării viitoare.Mă voi … Citește mai mult

Ana Blandiana – Imn

Răsari de unde ochii mei nu vădȘi crești spre unde văzul meu n-ajunge,Pod înfrunzit, întins peste prăpăd,Materie primă pentru cruce; Stâlp fraged susținând cu fructe cerul,Al binelui și-al răului egal,Prin care curge, sevă, adevărulÎncolăcit de șarpele vasal; Sens răsturnat al lumilor văzute,Cu rădăcinile întoarse în văzduhPe ale cărui frunze, stranii plute,Trece pe râul morții câte-un … Citește mai mult

William Butler Yeats – Leda și Lebăda

Un suflu brusc… Aripa se mai zbate,Uimită-şi simte gâtul strâns în cioc,I-s coapsele de aripi mângâiateŞi-o strânge lebăda la piept, cu foc.Cum poate spaima să se smulgă dinÎnalta slavă-n pene-ntruchipată?Ce poate trupul ei, sub albul chin,Decât să-i simtă inima bărbată?.Fiori i se strecoară prin spinare.E turnu-n flăcări şi e zidul frânt.Mort e-Agamemnon… Poate să priceapă.Ea, … Citește mai mult

Anghel Dumbrăveanu – Părăsirea Poemului

Castorii vin până la marginea acestui poemîn care intră o femeie cu pulpele albe ca rafia.Suntem într-o după-amiază ce respiră greu.Insectele înțeapă aerul cu foșnete miciȘi femeia se joacă-n lumină, râzândCu voluptate, mirându-se cu nedezmințită plăcereDe indiscreția acestui rău în care nu se încrede.Gâtul ei cu impreviziuni florale e ușor derutat,Șoldul ei somnoros iese câteodată … Citește mai mult