Ne invadăm poetic
fără vreun atestat;
naiv, clasic, eclectic,
ne vindem la rabat.
E poezia azi
în goana spre declin
de miile de fazi..
ce vând oțetul, vin.
Poem e un cuvânt,
o frază fără vers;
este născut mormânt,
un epitet pervers..
.. Parole-ntortochiate,
înlănțuind coloane
de ritm desperecheate;
„-Se pretind prin saloane”!?!.
E goana-n metaforic
crezându-se talent;
pretinsul euforic
gustând a faliment!.
E lanțul vicios,
de creator cu critic
se-ngemănând în ifos..
se prăbușind artritic.
Sunt vorbele în vânt,
crezute unicate;
e-o apă și-un pământ..
E gafa calitate!.
Ce ieftin e poemul,
copil sărac al artei;
e-un artefact.. Boemul,
o muză a consoartei.
Filon de aur pur,
ce e ideea-n vers,
e parte de-un retur
de tempo.. în contrasens.
Mesaj e puerilul
particular în simțuri,
substanța, vodevilul..
Candoarea-i aspră-n zimțuri!.
S-a dus amploarea,
gustul se pierde-n cei prea mult,
așa precum vigoarea..
cedează la tumult.
Prea multe tomuri nasc
și mult prea multe ambiții,
lăsând în loc de fast,
planetei.. exerciții.
Ferice de sculptori,
de pictori, cineaștii
cu actori, cantautori..
Doar ei au preț de.. aștri!?!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire față de starea actuală a poeziei, considerată ieftină și lipsită de valoare. Se critică pretențiile false și goana după aparențe în lumea artistică, sugerând o pierdere a autenticității și a profunzimii.