poem - Versuri.pro

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - XVIII

Căci dacă sunt geloși și ei vreodată, / Nu-s crunți precum Othello, negru drac, / … →

Și-atât, din Speranțele mele – / Acesta-i tăcutul sfârșit / Generos colorați mi-au fost Zorii … →

Țineam un giuvaier pe deget – / Și-am adormit – / Ziua era caldă, și … →

Domnița. / Verzi-tulburi, ochii-i galeș revarsă pe sub gene / Ispita pătimașă și doru-nveninat. / … →

Aș vrea acest poem să-l ridic ca un val, / să-acopăr cu el partea neagră … →

Lingură. / O lingură veche / mușcată, / linsă și curățată. / Se uită la … →

Când mai vii, să m-anunți, Luna Plină s-o chem / Ca să pot desluși tot … →

Frumos am fost precum / efebul de la Marathon / și meșterii Atenei bătură o … →

Raze moi de lună, șoapte-n lin descânt, / Fie-a voastră cale nopții să-i rămână / … →

Viața omului ce-i? Totuși cu miile pot / Viața să-i judece: ce și cum făptuit-a. … →