Aș vrea acest poem să-l ridic ca un val,
să-acopăr cu el partea neagră din lume,
totul să fie alb ca-ntr-un spital,
fără morți, fără nume.
În vreme ce orele zilei, rotunde și descrescând în lumină,
trec pe dinaintea mea și se sfarmă-n grădină,
o, s-ar zice că toate se joacă-n lume,
numai eu cu meșteșugul meu neînțeles
stau aicea fără să cos, fără să țes.
Cum voi găsi acestora toate un nume?
Sensul versurilor
The poem expresses a longing for a world free of darkness and death, symbolized by the desire to cover the world with a wave of light. The speaker feels isolated and disconnected from the joy and activity of the world, struggling to find meaning and purpose in their own existence.
