Când mai vii, să m-anunți, Luna Plină s-o chem
Ca să pot desluși tot ce-n vise îmi dai,
Să-ți văd pașii plutind ca un vers de poem
Pe un țărm devenit colțul nostru de Rai.
Și cu vântul voi vrea să vorbesc, să îl rog
Să-și ia aripi de briză ce mângâie-ncet
Înfocarea din trupuri în nou dialog,
Reaprins pe un țărm depărtat și secret.
De va fi să îmi vii, ca pe mare un val,
Eu nisipul voi fi, nemișcat și tăcut,
Pregătind brațe moi, ca în gestul final
Să te prind în adânc de fior nou-născut.
Și la cer mă gândesc, la o rugă spre el,
O dorință purtându-mi: aceea de-a fi
Înstelat și senin ca în timpul acel
Când prin vis îmi pluteai și voiam să îmi vii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă a eului liric de a se reuni cu persoana iubită, invocând elemente ale naturii și visului pentru a crea o atmosferă romantică și eterică. Așteptarea reîntâlnirii este descrisă ca un fior nou-născut, o emoție intensă și pură.