Kabir – Zăvorul Greșelii Ferecă Poarta
Zăvorul greșelii ferecă poarta, deschide-ocu cheia iubirii:astfel, deschizând ușa, îl vei trezi pe Iubit.Kabir spune: „O, frate! Nu trecepe lângă un noroc ca acesta.”
Versuri corectate și adnotate
Zăvorul greșelii ferecă poarta, deschide-ocu cheia iubirii:astfel, deschizând ușa, îl vei trezi pe Iubit.Kabir spune: „O, frate! Nu trecepe lângă un noroc ca acesta.”
Dacă-i atingeți mâna nu știți că i-ați atins-o,Vă amintiți de dânsul, dar sub un nume nou,În miez târziu de noapte, în cel mai adânc somnCu-adevăratul nume, îl invitați să șadă.Când va bate la ușă, voi ști că este elCare ne vine-aproape, la fiecare orăȘi voi îl veți privi fără să-l recunoaștețiEl va pleca departe, dar … Citește mai mult
Poartă.Suflete-n pătratul zilei se conjugă,Pașii lor sunt muzici, imnurile – rugă.Patru scoici, cu fumuri de iarbă de mare,Vindecă de noapte steaua-n tremurare.Pe slujite vinuri frimitură-i astru’.Munții-n Spirit, lucruri într-un Pod albastru.Raiuri divulgate! Îngerii trimeșiFulgeră Sodomei fructul de măceș.
Să sărutăm această poartă de lemn bisericosși negru cu gură sângerând și moartă cu sufletul integru.Să n-o deschidem, să plecăm opuși ca polii doi,– magnetici, să fulgerăm atrași de nourii eretici.Și zdrang și zdrong pe străzi pustiisă ducem inima în noica pe un papagal, în coliviicu gratii de noroi
Deschid prima poartă.Este o cameră întinsă inundată de soare.O mașină masivă trece pe stradăȘi face să tremure porțelanul.Deschid poarta numărul doi.Prieteni! Ați băut din umbrăCa să deveniți vizibili.Poarta numărul trei. O cameră de hotel îngustăCu vedere la o alee.O lanternă care scapără pe asfalt.Frumoase zguri ale experienței.
Gard înseamnăteamă de câiniși sete de proprietate.Numai pe gardpisica se simtea nimănui.Poarta rămâne mereuo injurieadusă gardului.