A trecut dorul odată
Pe la mine pe la poartă
Și eu poarta am deschis,
Dorul de mine s-a prins,
Am vrut să-nchid poarta bine,
Dorul s-a ținut de mine.
Am pus lacăt la portiță
Că doar pleacă pe uliță,
Și-am pus la poartă zăvorul
Să nu mă cuprindă dorul,
Măi dorule, fie-ți milă
Că sunt tânără copilă.
Că mi-a spus măicuța mea
Că dorul e boală grea,
Acum văd că nu-i minciună,
Mă poartă noaptea pe lună,
Când afară, când în casă
Dorul inima mi-apasă.
Inimioară cu dor greu,
Te pot crede numai eu,
Zi și noapte tot oftezi
De cine ți-e dor nu-l vezi,
Că de l-ai vedea o dată
N-ai mai fi tot supărată.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimentul profund de dor și impactul pe care îl are asupra unei tinere fete. Ea se simte copleșită de dor, care o afectează atât fizic, cât și emoțional, și tânjește după alinare.