De ce-a hotărât să vină la poartă, pribeagul cel tânăr, tocmai în zori?
De fiece dată când intru, de fiece dată când ies, îl întâlnesc
Şi privirea mi-e vrajbă de chipu-i.
Nu ştiu dacă trebuie să-i vorbesc sau să tac.
De ce a ales cu dinadins poarta mea?
Înnouratele nopţi de iulie sunt pline de întuneric, cerul de toamnă
Este de un albastru lin, vântul de miazăzi umple de freamăt zilele de primăvară
De fiece dată el îşi împleteşte cântecul cu noi melodii.
Las lucrul deoparte şi ochii mi se împăienjenesc.
Pentru ce, oare, a ales poarta mea?
Sensul versurilor
Un tânăr pribeag apare în mod repetat la poarta naratorului, stârnind confuzie și introspecție. Naratorul se întreabă care este motivul vizitelor sale și ce semnificație au acestea.