La poarta la Dumnezeu
Trei femei pe placul meu;
Dumnezeu ce știe toate
Le întreabă de păcate.
Rușinoasă, pe alee,
Îndrăzni doar o femee-
Că avea o fire blândă,
Nu putea să se ascundă.
Are fusta multe muchii
Să acopere genunchii-
Petre deschide poarta!
Cere la Dumnezeu cheia
Și lasă-n pace femeia;
Cine a făcut femeia
Nu a rupt în lacăt cheia.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema judecății divine și a condiției feminine prin intermediul unei scene alegorice la poarta lui Dumnezeu. Femeile sunt puse în fața judecății, iar versurile sugerează o introspecție asupra inocenței și a vinovăției.