Dragon – Ploaia
Tu pașii suavi îți preumblă,Prin ploaia molcomă a verii,Înveșmântată-n picuri supli,Cu apa șiroindu-ți nurii.Emoția plăcerii fugărește,Din minte-ți griji cotidiene,Și printre gene se zărește,Azurul privirii diluviene.Extazul încet cuprinde,Făptura singură pe stradă,Și un fior subit aprinde,Inima-n degringoladă.E vraja euforică-a iubirii,Ce vălul ploii l-a stârnit,Din sipetul cu amintiri,Păstrat de mult neprihănit.