Stând într-un spațiu-ngust,
privind afară
Încât, încet încep să gust
din ploaia-asta de vară.
S-au adunat pe cer atâția nori
De zici că te omoară
Și au rămas pe cer doar trei culori
și e urât afară.
Natura toată e scăldată
în picături de ploaie
În timp ce ochiul meu tot cată
ceva să se înmoaie.
Și în final găsesc ceva
însă nu e de-afară
Găsesc ceva în mintea mea…
Sunt clipele de-odinioară.
Când eram mic, neobrazat
of.. când stăteam la țară
Când mă uitam afară supărat,
posomorât că ploua iară.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de nostalgie și amintirile din copilărie evocate de o zi ploioasă de vară. Naratorul își amintește de zilele petrecute la țară și de starea sa sufletească din acea perioadă.