Ref: Afară plouă
În suflet plouă
În viață plouă…
Afară plouă cu stropi reci
În suflet cu cuvinte seci
În viață cu fapte ce-ți
Amintesc că totuși ești…
Și îmi vine atât de greu
Să mă uit în suflet
Cum mă uit mereu
Ca la ceva oprit.
Ref:
Oprit? Da!
Îmi oprește privirea
Îmi oprește gândirea
Să mai vadă că există iubirea.
Dar îmi poartă gândul departe
Mă întreabă cine sunt în noapte
Iar eu mă scufund în șoapte
Încercând să-i răspund poate
Ref:
Dar ce oare să-i răspunzi
Poate ceva cu vorbe dulci
De ce dulci când simți amarul
Iar tânjim după ce are altul?!?!.
Și continuă să plouă
Fără milă
E ora 2
E dimineața acuș dar plouă
Ref:
E dimineața pentru viață
Dar nu a mea a mea e-n ceață
Iar ploaia e tot mai rece
Mă simt prea mică într-o lume fără lege.
În continuu stau în pat
Număr orele cum cad
Din plasa timpului plecat
Să caute piatra de jad..
Ref:
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și singurătate. Vorbitorul se simte copleșit de greutățile vieții, asemuite cu o ploaie continuă, și se luptă cu gânduri întunecate și lipsa de speranță.