Ploaia a și venit printre noi,
biciuie aerul tăcut.
Rândunicile ating apele stinse
lângă lacuri lombarde,
zboară ca pescărușii să prindă mici pești;
aroma fânului trece de gardul grădinilor.
Încă un an a fost ars,
fără un geamăt, fără un strigăt înălțat
pentru a învinge ziua pe neașteptate.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă melancolică de toamnă, unde ploaia și natura reflectă trecerea timpului și efemeritatea vieții. Anul care a trecut fără evenimente majore este un simbol al rutinei și al lipsei de schimbare.