Pietre

Eduard Zalle – Cine Vorbește?!

de

Când cuvintele mele ți-au umplut gura,Ferchezuite ca pentru o sărbătoare,De sus, stele timide căzut-au de-a dura,Dintr-o gaură adâncă, hidoasă și mare.Te iubeam cu distincție și vulgaritate..Cuvintele mele tăceau laolaltă cu tine,De fapt, eu iubeam numai pietrele toatePrefăcându-mă că mi-e bine, mai bine.Am înțeles că Nichita e-un tainic cuvântDin care-au născut mai târziu necuvinteȘi din Raiul … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Acești Copaci

de

Acești copaci nu se mulțumesc cu un petic de cer,Aceste pietre nu acceptă pași străini,Acești oameni nu sunt fericiți decât în prezența soarelui,Aceste inimi nu se mulțumesc decât cu dreptatea.Acest loc este dur ca tăcerea,Strânge în brațe sale lespezile încinse,Strânge în lumină măslinele orfaneși vița de vie.Nu există apă,Numai lumină,Drumul se pierde în luminăși umbra … Citește mai mult

Ion Caraion – Trib XXXII

de

Mă bat cu pietre singur ca pe-o apăde peste care-aduc amurguri corbii.Eu, mortul vostru, m-alungam din groapăși – uimire – am pus în ploșnițele vorbii.Sorbind abis, alene, idiotul(nămeți de mâl pătulele umplură)din când în când își râcâie cu cotulvăzduhului, singurătatea pură.

Ion Caraion – Un Clown Dă cu Pietre

de

O, cât n-aș da s-ating în pura vale-adesăvârșirii, timpul ca pe-o ranădin care altă mână năzdrăvanădin când în când să lepede petale..La arborele deșertatei harpecaricatura fiecărei orealunecă prin lucruri și-auroreca somnul după-amiezelor în șarpe.Și crește-n mine tainic untdelemnulmușcat pe-ascuns de-o secetă impură,cu care-și fac suind profeții semnulploconitor al ducerii la gură.Din loc în loc vitrina … Citește mai mult

Ion Caraion – În Gară Soseau Trenuri Neanunțate

de

În gară soseau trenuri neanunțateInima e plină de pietreFlacăra-și arată goliciunea ca femeileÎn fiecare zi mă duc și mă-ntorc din infernCei care-au făcut din patrie o curvăCei care-au pus întunericul de pază pretutindeni.Iarba și bezna se-astupă una pe alta

Nichita Stănescu – Piatra și Moartea

de

Mă spal pe față cu sufletul unei pietrepe mâini mă spal cu nisip.Îmi lipesc de inimă fața trăităși singuratica a bolnavului.N-au amintiri pietrele omorâtede potcoave înverzitoare.N-au morminte strămoșii pietrelormoarte sub raza de soare.Aducere aminte nu existăpentru viața curată și fără martoria pietrei.Nu am feldecât acela pe care mi-l spalcu sufletul pietrelor moarte,cu sufletul lor rătăcindcu … Citește mai mult