Pietrele pe care le aruncăm, le aud
cum cad prin ani, limpezi ca lumina zilei.
În vale, faptele clipei, descumpănite,
galopează, strigând din
vârf de copac în vârf de copac, dar amuţesc
în aerul mai rarefiat decât cel al prezentului, şi alunecă,
precum rândunicile, din vârf de munte
în vârf de munte, până ce
dau de platourile cele mai depărtate,
de la hotarul fiinţei. Acolo
toate acţiunile noastre,
limpezi ca lumina zilei,
se prăbuşesc nu în abis,
ci în noi înşine.
Dan Shafran
Sensul versurilor
Poemul explorează consecințele acțiunilor noastre, sugerând că acestea nu dispar în neant, ci se întorc asupra noastră. Faptele noastre, oricât de îndepărtate, reverberează în interiorul ființei noastre.