Ion Caraion – Pietre
Ca natura – frumoasă fără să știe –dormeau la umbră și la soareoasele pământului.
Pietre
Nichita Stănescu – Piatra și Moartea
Mă spal pe față cu sufletul unei pietrepe mâini mă spal cu nisip.Îmi lipesc de inimă fața trăităși singuratica a bolnavului.N-au amintiri pietrele omorâtede potcoave înverzitoare.N-au morminte strămoșii pietrelormoarte sub raza de soare.Aducere aminte nu existăpentru viața curată și fără martoria pietrei.Nu am feldecât acela pe care mi-l spalcu sufletul pietrelor moarte,cu sufletul lor rătăcindcu … Citește mai mult
Nichita Stănescu – Transparentele Aripi
Merg și toate lucrurile dau din aripi;aripile de piatră ale pietrelorbat atât de încet,încât pot smulge din ele cristale de cuarțca pe niște pene dureroase.De altfel nu mă interesează decât aripile pietrelorpentru că bat foarte încet,pentru că bat în interiorul lor,care este în același timp interiorul timpului.Aici sunt odăi, camere, culoare,săli de tron.Regele păsărilor nu … Citește mai mult
Nichita Stănescu – Rămânere De Pietre
Rămân pietrele după ce se face seară,rămân casele de după ceară,de după sângele acesta vărsat ca un aerîn care nu zboară nimeni.Urcă tu spre trista catedrală,du-te tu prin gangul acela verde al vinei.Şi spune-i tu, să nu mai răsară.
Nichita Stănescu – Pietre De Mâncare
Vine un animal și mănâncăo stâncă.Vine un câine care latrăși mănâncă o piatră.Vine un fel de nimicși mănâncă nisip.La urmă vin și euca să mănânc acest ecou.– Ecou de ce?– Ecou de nu știu ce!
Adrian Păunescu – Rostogol
Te las aici ca pe o piatră-n râu,Plecarea mea cu-ncetul să te speleDe tot noroiul lacrimilor mele,De tot acest coșmar și-acest desfrâu.O piatră ești sub fiecare val,Lucrată-ndelung de cazna lumiiȘi milă nu mi-i, și tristețe nu mi-iC-arăți provocator și nupțial.O piatră printre pietrele-așa reci,Un luciu, o-nglodare, un ravagiu,O piatră tresărind a naufragiu,Cu mine câte-un pic, … Citește mai mult