Stele îmi vorbesc
și mă iubesc.
Printre flori ascuns
cineva a plâns.
Ascuns după pom
râde glas de om.
Și drumul visează,
luna-l priveghează.
Pietrele șoptesc
să nu le lovesc.
Sensul versurilor
Piesa explorează o lume animistă, unde elementele naturii sunt personificate și comunică cu eul liric. Totul, de la stele la pietre, are o voce și un suflet, creând o atmosferă mistică și contemplativă.