Francesco Petrarca – Sonetul XXXIII [Il Canzoniere]

Când pleacă Laura, cerul se întunecă și încep furtunile.Când acel pom al lui Apollo pleacăce-n trup de om primi a lui iubire,Vulcan, oftând, asudă în neștireca fulgere lui Jupiter să-i facă:cel ce trimite ploi sau promoroacă,Cuptor, Gerar – nu face osebire;nici soare nu-i, și plânge-ntreaga fire,că a plecat amica lui cea dragă.Și-ncep să ardă iar … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul IX [Il Canzoniere]

Așa cum soarele îmbracă pământul în culori noi, la fel și Laura îi umple spiritul cu noi gânduri și sentimente; însă el consideră că acest lucru nu-i aduce niciun beneficiu.Când astrul ce ore știe să măsoarespre Taur drumul iarăși îl străbate,din coarnele atât de-nfocatevirtuți se scurg și lumii-i dau culoare;și nu doar unde vezi până-n … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul LXXX [Il Canzoniere]

Deși simte că i se apropie sfârșitul, nu poate scăpa din închisoarea unde l-a aruncat Amor.Vai, bine știu ce pradă-ndureratăne face Cea ce viața ne scurtează,și lumea cât de brusc ne-abandoneazăși-al nostru nume-l uită deîndată;.am pătimit, dar mila nu se-aratăși-ultima zi deja în piept vibrează:însă Amor nu mă eliberează,c-al lui tribut de lacrimi îl așteaptă.Eu … Citește mai mult

Francesco Petrarca – Sonetul XXXII [Il Canzoniere]

Roagă un prieten să-i împrumute scrierile Sfântului Augustin pentru o lucrare pe care o pregătește.De-Amor sau Moartea nu mă deranjeazăcât țes la noua pânză cu migală,și dacă nu mă-ncurc cumva-n urzealăcând două adevăruri se grupează,poate că dublu munca mea creează,în stil modern bazat pe vechea școală,ceva ce spun, deși mă tem, cu fală,că chiar și … Citește mai mult