Cu litere de foc ca stele-n noapte
Purta Petrarca-n piept, adânc săpată,
Vinerea Mare. Tot așa mă-mbată
Ajunul din o-mie-opt-sute-șapte.
N-am început iubirea-nfiripată
De mult ardea în neștiute fapte,
Și chiar uitată străbătea în șoapte,
Și-acum spre ea mă-mpinge dintr-odată.
Iubirea lui Petrarca, infinită,
Ce tristă-a fost, necunoscând plinirea,
O, Vinere-a durerii, zare ternă.
Ci iar și iar răsară-mi, fericită,
Dulce, sub lauri în extaz, sosirea
Stăpânei, ca o zi mai ternă.
Sensul versurilor
The song reflects on a love reminiscent of Petrarch's, filled with longing and a sense of unfulfillment. It evokes a past era and the enduring nature of love and its associated pain.