Versuri corectate și adnotate
Totul are un motivPentru a fi exact așa cum este.Firimitura de pe masă nu este un suvenir mistical prăjiturii de dimineață, ci se află acolo deoarecetu ai decis să nu o îndepărtezi.Nici o excepțiedin ”Îndrumar pentru Mesia” 2006
Neadormit veghează felinarul,În taina nopții osândit să vadă,Tovarăș are colțul vechi de stradă,Singurătății sfetnic — trotuarul.El vede-a vieții nesfârșită pradă,Asfaltu-i spune patima și-amarul,În fața lui își plimbă-ntreg calvarulÎntunecata veacului baladă..În tremur lin lumina i se frânge,Clipind încet cu licărire rară,Îți pare-un ochi îndurerat ce plânge.Și parc-aud oftarea lui sihastră:„De ce m-aprindeți fiecare seară,Să luminez nenorocirea … Citește mai mult
Îți poți da seama de multe la o persoanădacă știi ce îi oferă siguranță.din ”Îndrumar pentru Mesia” 2006
Oale, fel de fel: mari, mici, cochete,Pe podea șezând, lângă perete;Unele vorbind fără-ncetare,Altele, ascultând pe îndelete.Rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Răsucită rămâne șoseaua în spateCa filetul pe șurubul strunjitRoata atinge pământul în puncteVântul rămâne în urmă uimitPe margine șanțul își scutură maciiLovește strident în grauri claxonul.Soarele e palid, apune grăbitPorumbul speriat își apară spicul,Strivește pedala piciorul doritCum ochiul uscat își coboară pleoapaGrăbit înțepând orizontul finit.Stomacul ca nuca se face,În mațe rămâne pitit.Ce se întâmplă, întreabă-mprejurul?Cine … Citește mai mult
Na na na, n-am fost niciodată chiorDacă vreau să mă văd, mi-e de ajuns ochii lorNa na na, n-am fost niciodată chiorMi-e de ajuns un singur ochi de parcă mă uit pe vizor.Mintea mea bate câmpul vizual, ochii-s ochelariDar nu de cal, ci de șarpe coral, sssssSă facem cunoștință, Olivian,Cu monoclu-n frunte, Ten Shin Han, … Citește mai mult
Nu am văzut aprinzându-se stele pe fruntea celor ce mergeau la moarte, ci forma unei jaluzele care, ridicându-se, permitea să se zărească un șir de obiecte sfâșietoare sau resemnate, într-un vast loc în care circulau niște servante fericite.René Char – „Cele mai frumoase poezii”
(Jardin des Plantes, Paris).Ochiul, de-a gratiilor perindaresfârşit, nimic nu mai reţine-anume.Căci mii de gratii sunt i se năzareşi după mii de gratii nici o lume.Lunecul-mers cu pas vânjos mlădiu,rotindu-se-ntr-un cerc mărunt, tenace,pare-al puterii dans în jur de-un miezunde, năucă, o mare vrere zace.Doar al pupilei văl, câteodată,tăcut se dă de-o parte şi pătrunde,prin liniştea din … Citește mai mult
Și-n vreme ce ea se lăsa privităȘi flecărea în voie, surâzând,De toate celelalte pizmuită,Iar cavalerii se-nclinau pe rând,Șoptindu-i vorbe dulci, o anumităPersoană ce intrase de curândStătea cu ochii țintă-asupra eiAșa cum nu se-ntâmplă de-obicei.
Dacă mor,lăsați balconul deschis.Copilul mănâncă portocale.(Din balconul meu îl văd.).Secerătorul seceră grâul.(Din balconul meu îl văd.).Dacă mor,lăsați balconul deschis.