Răsucită rămâne șoseaua în spate
Ca filetul pe șurubul strunjit
Roata atinge pământul în puncte
Vântul rămâne în urmă uimit
Pe margine șanțul își scutură macii
Lovește strident în grauri claxonul.
Soarele e palid, apune grăbit
Porumbul speriat își apară spicul,
Strivește pedala piciorul dorit
Cum ochiul uscat își coboară pleoapa
Grăbit înțepând orizontul finit.
Stomacul ca nuca se face,
În mațe rămâne pitit.
Ce se întâmplă, întreabă-mprejurul?
Cine șofează curbat și-aiurit
Ca jocheul ce sare în șa?
Golul lăsat în urmă exclamă:
Conduce François!
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie incertă, văzută din perspectiva unui pasager. Starea de neliniște și observațiile asupra peisajului sugerează o lipsă de control și o anticipare a unui deznodământ necunoscut.