Versuri corectate și adnotate
Pe poteca părăsităAm iubit mândre o sută,Aș mai iubi încă tri’Nu mai pot că-mbătrânii,Am rămas numai cu ea,Numai cu nevasta mea.Dar și-acuma, câteodatăMă duc unde-am fost odatăPe poteca din pădurePardosită cu alune,Cu alune mari și miciCe pocneau pe sub opinci,Ce pocneau pe sub opinciTot trecând la ibovnici.Poate și-acuma treceamDacă nu îmbătrâneam,Dar acuma sunt bătrânȘi stau … Read more
Mi-e dor de pământul cu miros reavăn,de soare de doinele mânate spre stânăîn seară de baladele campate-n legendăde Miorița ce-n zori stelele mânămi-e dor de cerul lui Ștefan cel Sfântca o lumină ce timpul mereu mângâiede holdele perene de lună și pământce din veacuri prin suflete române adiede Decebal mi-e dor pe Burebista adesea-l invoccer … Read more
Schimbate-n plăsmuiri de vis acumde-o parte și de alta roșii case,covorul fin de frunze ruginoaseși casta iarnă și glodosul drum.Ca-n ziua-a șaptea, glia e sfințită,și-n asfințit rumoarea vag persistă,abia simțită, temerară, tristă,din Biblie și din război ivită.Ninsoarea, uite, iarăși s-a pornit,și-America m-așteaptă credincioasă,dar simt în înserarea ce se lasăun azi prea lent și-un ieri ce-i … Read more
Sonet pe dealul viilor.Pluteam ușor, în zorii dintr-o varăPrea caldă, prea încinsă, prea de-acum,Dorind, întreaga zi, să-mi fie seară,C-un Soare-n căutarea altui drum.Ba nu! – să fie-acoperit de noriiDin rugăciunea frunzelor din vii,Neliniștite când se crapă zoriiCu semne de dogoare peste zi.Treceam ca timpul ce se-ncurcă-n gânduriȘi face pașii în secunde careSunt melci ori blițuri … Read more
Se ghicea anotimpul ocultdin neliniștea ploilor nocturne,din schimbarea în ceruri ale norilor,unduitoare leagăne ușoare;și eram mort.Un oraș suspendat în mijlocul aeruluiîmi era ultim exil,și mă chemau în jursuavele femei de altădată,iar mama, înnoită de ani,mâna dulce retrăgându-și-o din rozecu cele mai albe mă încununa.Afară era noapteși astrele urmau preciseneștiute căi în curbe de aurși lucrurile … Read more
Nu am vrut să adoarmă tristețeaîn cearșafuri scorțoase și reci –i-am pus flautul nopții la tâmple –melodii suave, duioasesă dezmorțească chipul amorf.Nu am vrut nici tu să rămâicu umbra trasă în jos peste gânduri –alb e ținutul de unde eu vinde ninsori de caisși bucuria e blândă.Acolo, de unde eu vin,în pumn de cenușă răsare … Read more
Departe, departePe unde vor fi cavaleriSenini pe cai negri.Tu cauți limanStrăin într-o stranie stareInelul meu pal.Fantomă rotundăFalanga se rupeÎn aer rămâne.Tu cauți un timpPe care eu nu pot să-l nascDeși sunt cu tine.Trufia se clatină-n scăriArgintul vorbeșteO limbă a mării.Pierdut înțelesAl morților duble călareDin gând.Degeaba fac larmă lăstuniiIntrăm în ținutul de piatrăProfund ca-ntr-un text.
Brusc, seara străvezie s-a făcut,Fiindcă ploaia cade, cade-ntruna.E mult de când tot cade. Ploaia-i unaDin formele cu-obârșie-n trecut.Când o auzi căzând, te simți cuprinsDe-nfiorare. Soarta norocoasăO floare rară ți-a adus în casă,Un trandafir bătut: e roșu-aprins.Această ploaie ce orbește geamulAduce bucurie-n mahalale:Vița-de-vie o-nviorează, ramul.Îl inverzește. Jilava-nserareMi-aduce glasul molcom, mult doritAl tatei ce se-ntoarce. N-a murit.
Nici o desfătare nu mă împlinește,și-a fost de suferință derivao zi după altaa timpului ce se reînnoieșteprin răsuflarea de aspre rășini.În mine un copac se leagănădintr-un mal adormit,aerul înaripatexală frunze amare.Mă-ntâmpini, dureroasă reînverzire,miros al copilărieice-a primit mâhnita bucurie,bolnavă deja de o secretă dragostede a se povesti apelor.Insulă a dimineții:se ivește iar în lumina slabăvulpea de … Read more
Erai talpa luminoasă a zileice-mi călca ochiul mereu în mirare,fără a-l strivi,fără a-i răni curiozitatea,cea cu sufletul totdeauna la gură.La gâtul ce tandru mi-l întindeaiprin gardul de spini al ogrăzii,legam clopoţeii visărilor şi,din bătrânul agud, urmăreamprimejdiosul, întortocheatul lor drumdoar cu a inimii neadormită urechepândind clinchetul ce dinspre împărăţiade groază a Mumii Păduriise auzea.Şi totuşi, voiam … Read more