Ah, Brecht! Te-ai aruncat în lume
ca viespile pe fagurii de miere
şi nimeni nu mai ştie astăzi
dacă-s albinele în faguri
sau de eşti tu!
Încearcă dacă mai iubeşti puţinul
rămas în urma ta ca dulce
să laşi în faguri mierea de albină
în locul zahărului îmbibat de apă.
Noi ţi-am iubit atât de mult dulceaţa
de surogat că nu mai ştim de bine
şi nu ne îndopa cu bunătăţi
ce nu le vrem,
ci lasă-ne să ne simţim amarul!
Sensul versurilor
The song reflects on the impact of Brecht's work, questioning whether his influence has become overwhelming. It expresses a longing for authenticity and a rejection of artificial sweetness, embracing the bitterness of reality.