Versuri corectate și adnotate
Mama, eu te-am visat trecândPe-un fir de nor, pe-un câmp de zare,Firavu-ți trup amestecândCu zbor de păsări călătoare. Mama, eu te-am strigat să stai,Era un drum ciudat, de spume:Unde plecai, de ce plecai?Spre care început de lume? Erai frumoasă și aveaiAripi de înger, albe, mama,Și te strigam și n-auzeaiSau nu vroiai și mi-era teamă. Acele … Citește mai mult
– Lui O. A. L. -kaia –.Sub ape-o treaptă ca o râpă-adâncăDucând spre-mpărăția lui Neptun:E Scandinavia ce doarme încă,Nălucă-n vălu-i de ninsori, străbun.Cântarea tace, muzica e mută.Văzduhul însă-i ars de-aroma lor.Și iarna albă, în genunchi căzută,Pios se uită-n ochii tuturor.25 septembrie 1964
Se-aud colindele încet pe caleȘi rar le tulbură vreun ecouCând ademenitor poftesc în valeSă intre-n casă anul cel mai nouÎi așteaptă oamenii plini de mirareCă au venit pesemne prea curândCă tot îmbătrânesc cu disperareȘi că mai mor și ei din când în când. Ascultați colinda tristăAscultați colinda mea. Că le e greu să tot își … Citește mai mult
AșaO tristețeA intratÎn târg.De dimineațăPlouând.Și cioriCârâind.De-abiaSe poate citiUn jurnal.Parcă,De-a sta acasăȘi, cum eraÎn zilele noastre
Dacă n-ai fi tu, mamă, ce totuși n-ai să fii,Să mi te arăți în somn printre stafii,Mă retrăgeam demult dintre cei vii.M-aș fi făcut în sinea mea covrig,Nemaiștiind viața să mi-o strig,Ca iepurele prins în câmp de frig…
Îmi e așa de dor de cea care-a plecat,Că, dacă-aș fi mai tânăr și mai odihnit,Probabil aș cădea-n păcat,Iubind ninsorile la infinit,S-o nască ele, tot pe ea, curat.(Din doi în doi, 2003)
Adio, clipe fericiteSculptate-n sufletu-mi pribeagÎn clipa aceasta spun adioTrecutului atât de drag.Îmi zboară sufletul departe,Mânat de-un dor necunoscutAdio, dar îți spun femeieAdio-ntregului trecut.Știu c-o să-mi fie dor de tineȘi poate-oi plânge câte-odatăDar voi uita în vin durereaTrecutului atât de drag.Voi face din durere cununaDin lacrimi, râuri de argintȘi-mi voi împodobi căminulCu dorul ochilor ce mint.Dar … Citește mai mult
Evreică,Plângând te-ai dus de-aicea peste măriȘi te-a, pe veci, în depărtări,America.Evreică,De dorul țării noastre, de alean,Tu mori plângând, privind peste ocean,Eu gem în vechiul continent.
Frunză verde, mărăcine,Am trecut, lume, prin tineȘi nu te-am cunoscut bine,Dar acum, când te cunosc,Îi târziu, că-mbătrânescȘi nu mai pot să iubesc.Cât ești tinerel pe lumeDorul se ține de tineȘi ai parte de suspine,Omul când îmbătrâneșteLa ce-i tânăr se gândeșteȘi pe doine se pornește,Inima și-o răcorește.
Piața Navona, în noapte, pe bănciședeam întins, căutând liniște,și ochii mei cu drepte și volute de spiraleuneau stelele,aceleași cu cele pe care, copil,le urmăream lungit pe prundișul din Platanisilabisind în întuneric rugăciunile.Îmi încrucișam mâinile sub capși-mi aminteam întoarcerile:miros de fructe uscându-se pe nuiele împletite,miros de micșunea, de ghimbir, de levănțică;mă gândeam atunci să-ți citesc cu … Citește mai mult