Sâmbătă, o muză m-a făcut mai viu
Apărând, din gânduri, cum o vreau: golașă,
Cu ochi verzi, cu părul roșu-arămiu
Și c-un trup.. of, Doamne, simt că azi sunt pașă!.
A-nceput să-mi cânte, cred că-n grai sârbesc,
Că-mi suna-n ureche „Ukraden”, iar zorii
Mi-au adus gurița-i dulce s-o iubesc
Și să-i dau „poljubac” de s-o ia fiorii.
Au luat-o, frate, au cuprins-o rău,
Că simţeam strânsoarea ei caniculară;
Arzătoare muza şi, vă jur c-un „zău!”,
Îl simţeam în mine.. Soarele de vară.
Sâmbătă! Ce muză! Azi, am în auz
Dorul ei cel mare: să îi fiu eu.. muz.
Sensul versurilor
Poezia descrie o întâlnire pasională cu o muză, o sursă de inspirație feminină, într-o sâmbătă. Naratorul este copleșit de frumusețea și senzualitatea ei, simțind o conexiune profundă și dorința de a o iubi.