Vară ploioasă.
Mi s-a înfundat toaleta
și nu mai pot să scriu.
Pe trotuar o siluetă galbenă fără umbrelă:
– Sunteți vidanjorul?
– Sunteți probabil poetul de la etajul doi!
– Nu, de la parter.
– Aha!
– Deci sunteți vidanjorul?
– Nu, dar dacă vreți o nouă poezie
atunci sunt ce vreți.
Se uită scurt la mine
de parcă n-aș fi în toate mințile:
– Dar n-aveți umbrelă?
Turbat de mânie… Acasă:
– Ești ud până la piele,
ce ai făcut afară?
Ai uitat umbrela!
– Ești muza mea, iubito?
Copiii fac un zgomot infernal.
– Nu sunt, dar dacă mai vrei să scrii o poezie
atunci sunt tot ce vrei!
Sensul versurilor
Piesa descrie frustrarea unui poet blocat în rutina zilnică, incapabil să găsească inspirație. Dialogul cu o persoană necunoscută și interacțiunea cu familia amplifică sentimentul de neputință și căutare a unei muze.