Tu-mi eşti, deşi nu eşti
decât o umbră din trecut
cu glasul stins, cuvântul mut,
şi ştiu că mă iubeşti.
Încerc, acum, să-ţi spun
că nu sunt singur, de-ai crezut
că sufăr sau că sunt pierdut:
sunt cu un Tu mai bun.
Te port în gând mereu,
şi te iubesc, şi te sărut,
acolo eşti ca la-nceput,
aşa cum te-aş vrea eu.
Nu, nu mi-e dor deloc!
Cum ar putea să-mi fie dor
când trupul tău seducător,
privirea ca de foc,
sunt altfel, le-am schimbat,
aşa cum tu nicicând n-ai fost,
şi nu cred că mai are rost
să mai apari vreodat’.
Îţi spun, ca să rezum,
că tu îmi eşti, dar eu nu-ţi sunt,
şi află înc-un amănunt:
eşti muza mea şi-acum.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o detașare de o iubire trecută, recunoașterea rolului ei ca muză, dar și acceptarea faptului că nu mai există dorință de a reînnoda legătura. Vorbitorul își amintește de trecut, dar afirmă că a mers mai departe, găsind o nouă inspirație.