– Vrei să scrii din nou?
Abia ieri ai terminat de zugrăvit!
– Nu, nu vreau!
– Atunci du gunoiul ăsta afară
– Nu-i gunoi, sunt manuscrise…
Cu ochii mari uitându-se la mine
se miră de atâta zăpăceală.
– Nu-i gunoi, repet, sunt..
– Manuscrise.. ştiu
Dar de când scrii pe coji de banane
şi pe cutii de conserve?
– Nu scriu pe ele, citesc!
– Aha, atunci e rândul meu..
vezi de copii!
Sensul versurilor
Piesa descrie o discuție amuzantă despre procesul creativ al unui artist, sugerând lupta cu inspirația și percepția uneori haotică a activității sale de către cei din jur. Versurile evidențiază conflictul dintre viziunea artistului și realitatea cotidiană.