În respirație e-un timp,
Un act total involuntar..
Ea este „in”-ul necesar
Unui complex de labirint.
E-al alveolei inhalant
Vital aport de oxigen.
Bărbat, femeie, nu e gen..
E gazul cel mai important.
E aceea ce-n miresmi te-mbată
Din flori sublime lunii mai..
Poți și-n ofertă să o dai
La crud.. de accident de fată.
Ea-ți dă motiv de nemurire
Și nici prin gând nu ți se cere..
Este garantul de-nviere,
E-un suflu ireal și.. fire.
E fizicul amestec pur
Cu vis în rimă de poet;
Este-o idee de estet,
E-o picătură din azur..
Este și-o sacră de zeiță
Ce-apare-ntâmplător ca Muză
Ce ți-e menită, sau obtuză..
E apa-n setea pe arșiță.
E aceea ce-n ciudat limbaj
Are înțelesuri de bigam;
Și una și alta vreau să am
Să zbor.. să nu mai am picaj!
Sensul versurilor
Piesa explorează conceptul de inspirație ca fiind esențial pentru viață, artă și creativitate. Inspirația este văzută ca un element vital, un amestec de fizic și spiritual, necesar pentru supraviețuire și pentru exprimarea artistică.