Versuri corectate și adnotate
Ce simplu rostește bărbatul: „Sunt tânăr! ”Și, apoi, cât de greu e să-și zică: „Bătrân! ”…Că una-i să umbli cu viața pe umărȘi alta-i să tremuri cu moartea în sân!.Dar visul iubirii, același rămâneÎn sfera fragilă de lut adormit..Pe tinere brațe, pe brațe bătrâne,La fel de părelnic, se poartă un mit.
Minunați intră tineriiîn palestrele vieții. Venusîi conduce, Mercur îi desparte,Marte va face restul. Nu multva luci vreo lumină pe Acropoleîn această primăvară încă sfioasă.
Înțeleptul.El de măriri deșerte, de faimă, nu visează,Domnia n-o râvnește, de curte stă străin.Ca dânsul nimeni altul bun nu e, nici blajin,Pe toți îi miluiește, cunună, creștinează.Dar armele iubește și caii, des vânează,Și-mbelșugata-i viață își toarce firul lin,Mărinimos și darnic, cu cugetul senin,El tot mereu petrece și bea și ospătează.Așa un veac trăit-a, voios și … Citește mai mult
O, bâiguieli împătimite,Cât de ciudat se poartă-n vers!Din casă-n casă am demers,Desprinse foi le-adun pe toate.Aceea ce în depărtareȘi răzlețit în viață sta,Acuma, sub o-nvelitoare,Un cititor în mână ia.Sfârșește iute cartea mică,Nu te sfii, de-i cu păcate;De contradicții pline-s toate,Iar ea – să nu se contrazică?
Închide ochiul, ochiul golRămas deschis în pisculCatapetesmei vechi,Semn al privirii numai,Orb acum,Încremenit în primul lui eres.Închide ochiul, fă ceva,Mișcă puțin pupila de sub fum,Apleacă-ncet pleoapa,Zgâriind vopseaua vecheCu genele,În semn c-ai înțeles.
În criptele de aur și de lazuritDin trupuri de sfinți și sfinte se prelingeMiraculosul mir, parfum de viorele.Dar sub gorgane reci de lut înțelenitZac leșuri de vampiri mustind de sânge;În sângerii lințolii și umed jind pe buze rele.
Trece-vor graiurile universuluiSe va stinge-n țărâna searaPământului. Lămpile vor orbiȘi-n văzduh va amuți larmaCucuvailor. Vulturii se vor retrageÎn nevăzut și tăria vederiiSe va preface-n amurg. ToateSe vor aduna în acea matcăUșoară de nimic din careSmulse-au fost de Duh la începuturi.Atunci te voi vedea pe TineCum mă vezi și ne-om cunoașteÎndeaproape cuvânt din cuvântPutere din putere. … Citește mai mult
Remember.Anii treceau tiptil ca niște șoapte.Unul venise de prin MiazănoapteȘi celălalt dintr-un Apus.S-au întâlnitȘi-au mulțumit.S-au luat de mână și s-au dus în sus,Se cunoșteau din presupus.Unde mai sunt? Poate-au pierit.Țărâna lor miroase a pulberi de argint:Miresmele nu mint.Mormântul pare-n asfințit,Era pe-aci pe-aproapeÎntre scântei și ape.Martie 1967.Tudor Arghezi – VERSURI – 1980
Sic transit… I.Acolo, unde nu-i nimeni,Nici umbre,Unde se ducMulțime de ani,Și zgomotul zilei,Și tăcerea nopții…Unde toate sunt știute…Acolo, spun călătorii,Că numai rafale de focSe denunțăLugubru, metalic,Din minut în minut.Acolo, unde nu-i nimeni,Și nu mai trebuieNici un cuvânt. II.Și iată, ne-a surprins searaPeste zi nefiind nimic.La felCa de atâtea ori.Povești…De muncă,Lene,Banchetul din umbră,Sau timp de fericire.Și, … Citește mai mult
Soarta.Era atât de crăcănatăîncât Caligula pe caltrecea cu-ntreaga lui armatăsub ea în marșu-i triumfal.Era femeie? vrăjitoare?Din toate, poate, câte-un pic.Și o privire călătoare –și fruntea ei era un dric.-Eugen Jebeleanu -ARMA SECRETĂ-1980