Mortality

Konstantinos Kavafis – Imenos

de

Decât alte plăceri, mai mult s-o prețuimpe-aceea ce bolnăvicios domină și distruge,găsind rar un trup care simte la fel –care bolnăvicios te domină și te distruge, dându-țiintense voluptăți, dușmane sănătății.Fragment dintr-o scrisoarea junelui Imenos (patrician), vestitîn Siracuza pentru desfrâul său,în vremea desfrânată a lui Mihai al III-lea.

Nina Cassian – Și Dacă Drumul

de

Și dacă drumul nu s-ar termina(cu-atât mai mult cu câtel nici nu are capătși-aceasta e și disperarea noastrăcăci trebuie să-i facem față)și dacă drumul nu s-ar termina,cu ce-am putea să-l facem să durezesimțindu-l ca pe un drumși nu ca pe o zonă de verdeațăcare desparte o baracăde deținuți de-o alta,și dacă drumul nu s-ar termina,cât … Citește mai mult

Emily Dickinson – Și Câte Flori în Crâng Nu Pier

de

Și câte flori în crâng nu pier –Sau pe vreun deal mărunt –Fără putința de a știCât de frumoase sunt –.Și câte-aruncă rodul lorCând vântul s-a iscat –Fără să știe în câți ochiBelșugul și-au lăsat –

Sorin Cerin – Să Ne Slujească

de

Lacrimi de vânt,vărsate de ulcioarelezilelor fără adăpost,pe zidurile ce despartființa de neființă,pe zebrele binelui și răului,care le trecem alături de moarte,să ne împlinim destinul,iluziilor non-sensurilor existenței,care ne-au datdepresiile absurdului charismatic,să ne slujească,arta de statui vivantea deșertăciunilor,ale căror disperăritrebuie să le interpretăm la perfecțieîn mocirla acestei întrupări,care la final va rămânea nimănui.

Mircea Dinescu – Mortul Fățarnic

de

Ce faci tu, literatură?Tulburi câțiva tineri caraghioși din provincie,așezi negustorul de hârtiela masa celui cu burta plină de litere,pui păduchi de aur în chica boemuluiși tricolor pe pieptul academicianului,dar nu poți îndulci apa înecatului,nici topi zăpada leprosului,nici îngrășa vinerea săracului.Când vin contabilii Domnuluicu terfeloagele lor de măsurat căința,tu cu porumbeii,tu cu gugustiucii,tu cu păsăreleleurci în … Citește mai mult

Ilarie Voronca – Dincolo de Noi

de

Nici aburul, nici cântecul, nici plantaDin care ziua suie spre tenebreNici oceanele vibrând în verbeNici toamna-n mărăcini rupându-și manta, Nici ceașca-n care primăvara fierbeCu pasul scoborând prin frunze panteȘi nici vânatu-nsângerându-mi geantaNu-mi vor sluji. Sub frunte zvâcnesc febre. Mută? Oarbă? Aieve, mi-ai reda suavăTu numai, glasul luminos, unealtăVânt pânza vieții desfăcându-mi, navă. Și, flaut, tu, … Citește mai mult