Cesare Pavese - Ești Pământul, Ești Moartea
Ești pământul, ești moartea. / Anotimpul tău e-ntunericul / și tăcerea. Nu e pe lume … →
Ești pământul, ești moartea. / Anotimpul tău e-ntunericul / și tăcerea. Nu e pe lume … →
O întâmplare / la fel cu celelalte / (puțin mai absurdă) / e și moartea … →
Moartea vine o singură dată; să facem să fie simplu. / Să sune un singur … →
M-am întâlnit cu moartea în pridvor, / Era devreme, dis-de-dimineață, / Îmi simțeam sufletul ușor, … →
Dincolo de ușă, un om / a intrat în descompunere. În zadar / seara asta … →
În ultimul râu / al orașului, din greșeală / sau incongruență fantasmagorică, am văzut / … →
Mi-e frică! De cine mi-e frică? / Nu de Moarte – cine e Ea? / … →
Cu logica-am fost în zări, departe, / Să aflu ce-i Viață și ce-i Moarte; / … →
Buni prieteni mă lăsară. / Moartea le-a pus talpa-n ceafă, / rând pe rând, făcându-i … →
Nimeni n-a putut vreodată să dezlege taina morții, / nimeni nu-i trecu vreodată dincolo de … →