moartea

Jose Emilio Pacheco – Ecuația de Gradul Întâi cu O Necunoscută

de

În ultimul râual orașului, din greșealăsau incongruență fantasmagorică, am văzutbrusc un pește aproape mort. Se sufocaotrăvit de apa murdară, letalăca aerul nostru. Ce freneziea buzelor sale rotunde– un zero mișcător al gurii.Probabil nimiculsau cuvântul inexprimabil,ultimul ecoual naturii, într-o vale.Pentru el nu a existat nicio mântuire,decât să aleagă între două forme de sufocare.Iar această dublă agonie … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Trecerea

de

Deschide-mi poarta, nu-s ce par a fi!Eu înlesnec, doar, trecerea spre-o lumeÎn care nici regretele postume,Nici lauri sau averi nu pot veni.Deschide-ţi sufletul, de-acum e-al meu!Ţi-l voi elibera pe căi celesteSpre Casa de lumină care esteAl sufletelor neştiut nucleu.Te înspăimânt? De ce? Nu-i niciun chin,Iar haina mea cea neagră va ascundeDin timpul tău, doar câteva … Citește mai mult

Magda Isanos – Cel Puțin Legănați-Vă Ramuri

de

Cel puțin, legănați-vă, ramuri,străluciți, fericite neamuride dalii multicolore,să fie vesele-aceste orecâte-au rămasînaintea marelui, singuratec popas.Aș vrea să trăiesc în toate viețuitoarele,să privesc, să privesc soarele,s-aud toate glasurile, toate murmurile,să-nverzească-n inima mea pădurile.Stoluri de frunze și de ciupercisă mă-ntrebe: «Nu vrei să-ncerciviața noastră, nu vrei să fiiîn toate-ale lumii cupe ciudate, vii? ».Dar, Doamne, toate mi … Citește mai mult

Mihai Eminescu – S-a Stins Viața Falnicei Veneții

de

S-a stins viața falnicei Veneții,N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,Patrunde luna, înalbind pereții.Okeanos se plânge pe canaluri..El numa-n veci e-n floarea tinereții,Miresei dulci i-ar da suflarea vieții,Izbește-n ziduri vechi, sunând din valuri.Ca-n țintirim tăcere e-n cetate.Preot rămas din a vechimii zile,San Marc sinistru miezul nopții bate.Cu glas adânc, … Citește mai mult

Michelangelo – 125

de

Ce n-a promis?! O oază,frumoasa doamnă crudă,că alerg și azi fără trudă,deși-s bătrân, la cel ce-am fost odată.Dar moartea cum se-așează,pizmașă și zăludă,între privirea-i dulce, și-a mea îndurerată,pot arde-n scurta datacând uit de neîndurătoarea moarte.Dar prinde să mă poarteîndată gândul unde lui i-s sorții,că focu-mi dulce-l stinge gheața morții.

Tristan Tzara – Moartea Lui Guillaume Apollinaire

de

Noi nu știm nimicNoi nu știam nimic despre durereAnotimpul amar al friguluiScobește dâre lungi în mușchii noștriEl ar fi preferat bucuria victorieiÎnțelepți sub restriștile calme în colivieNeputând face nimicDacă zăpada ar cădea în susDacă soarele ar urca la noi în timpul nopțiiSă ne încălzeascăȘi arborii ar atârna cu coroanele lor – plânset unic –Dacă păsările … Citește mai mult