M-am întâlnit cu moartea în pridvor,
Era devreme, dis-de-dimineață,
Îmi simțeam sufletul ușor,
Mă simțeam vesel, plin de viață.
Imediat ce am ieșit din casă
Am recunoscut-o după coasă.
N-am înțeles deloc la început
Ce caută la mine în pridvor,
Am vrut s-o ocolesc dar n-am putut,
Și-atunci am întrebat cu glas sonor.
De n-a greșit cumva număr și stradă,
Doar n-a venit pe mine să mă vadă.
Nu s-a mișcat și nici nu a răspuns,
Doar coasa și-a plecat puțin în față.
De spaimă m-am simțit atunci străpuns,
Fără puteri să mai rămân în viață.
Deodată să trăiesc nu mai voiam,
Și coasa morții binecuvântam.
Mă simțeam vesel, plin de viață,
Îmi simțeam sufletul ușor,
Și mulțumit că dis-de-dimineață
M-am întâlnit cu moartea în pridvor.
M-am apropiat de ea și i-am zâmbit.
Pridvorul împreună-am părăsit.
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire neașteptată cu moartea, nu cu teamă, ci cu o acceptare senină. Protagonistul ajunge să îmbrățișeze moartea, găsind o formă de pace în fața inevitabilului.