Buni prieteni mă lăsară.
Moartea le-a pus talpa-n ceafă,
rând pe rând, făcându-i pulberi…
Strânși în juru-ți stăm, garafă, bând la zaiafetul vieții – dar căzură pe de lături,
beți, de mai-naintea noastră, cam aproape două leaturi.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre pierderea prietenilor apropiați din cauza morții. Naratorul reflectă asupra efemerității vieții și a inevitabilității morții, în timp ce își amintește de momentele petrecute împreună.