Nicoleta Voica – Bate, Vântule, Bate!
Bate, vântule, batePeste lemne-nalte,Înalte și uscate,De vânt legănate,Bate, vântule, bate!Vânturi să pornească,Ploi să năvălească,Badea să coboareSă vină la moară,Să vină la moară.
Versuri corectate și adnotate
Bate, vântule, batePeste lemne-nalte,Înalte și uscate,De vânt legănate,Bate, vântule, bate!Vânturi să pornească,Ploi să năvălească,Badea să coboareSă vină la moară,Să vină la moară.
N-am mai chihotit, Chihote,cântecul pe patru note.Vechea aripă de moarăcu vânt negru subsuoarănu s-a mai rotit de mult.Trece timpul de la Manceanici copil și nici adultneamenințând pe nimeninici cu praștia, nici cu lanceanici cu veștedele rime-ncare luptă nu mai este…O, Chihote,toate-acesteritualuri poliglote….
Morarul.Melodiile, cupele pline,Orele zilei, ritmate-n poemeM-au gonit şi pe minePentru o vreme.Am găsit moara deschisă în sat,Adică la marginea satului, scundă,Moara cu glas răguşit şi cântatÎn scrâşnet de piatră şi plânset de undă.Plutea înăuntru o spuză amarăŞi-afară, la geam, luceau dulce caisele.Mulţi oameni îşi mai macină-n moarăGrâul şi visele!Morarul era un bătrân filosof,Ştia ce-i în … Citește mai mult
Luna s-a suit în zareDin pământ, cât o căldare,Și pe cât se tot ridicăMoara-n râu se face mică.La iazul de platinăCumpăna se clatină.Și cred că-i un meșteșugLună prinsă de belciug.Cobilița-n cer se urcă,Sprijinită-n crac de furcă,Pe când moara, strânsă glugă,Ține loc de buturugă.
Sunt ca o moară lângă râu.Obișnuitu-s-a gândulsă doarmă în minevârste de-a rândul.Sunt ca o moară lângă râu,la poalele grindului.Roțile mele batîn undele timpului.Sufletul meuse va trezi cândva,când pietrele melen-or mai umbla.
Niculai, nume de sfânt, mai,Bea paharele rând, mai,Niculai, nume de sfânt, mai,Bea paharele rând, mai,La femeie săracă zici că trebuie să postească, maiSă lucreze toată ziua, să doarmă puțin noaptea, maiLa femeie săracă zici că trebuie să postească, maiSă lucreze toată ziua, să doarmă puțin noaptea, maiEii.. de-aș fi eu, de-ar fi mândra când aveam … Citește mai mult
Lumină, luniță,Lumină-n fereastrăSă vadă neicuțaLa mine să iasă,Lumină, luniță,Lumină-i cărareaSă vadă neicuțaSă îmi țină calea.Și voi, stele multe,Luminați și voi,Vorbiți voi cu luna,Ea știe de noi,Ea ne luminaNopțile de varăCând stăm cu neicuțaÎn vale la moară.Parc-aud și-acumaGreierul cânta,Murmurul de apăVorba ne-ngâna,Iar ciutura moriiSe-nvârtea mereu,Unde-i acea vreme,Unde-i nan-al meu?Că-l aștept mereuLa mine să vinăȘi când l-oi … Citește mai mult
Pe lacul morii apa se-mbracă-n mantii luciiDe mucilaginoase mătăsuri verzi smaraldȘi roții-ntepenite îi crește blana verdeSă-i țină-n părăsire de moale și de cald.De vrei să treci cu barca, lungi mâini te țin în locȘi-oculte, verzi miasme îți amețesc plămânii,Pe când secrete broaște slujesc solemn prohodPe-altarul vechi și profanat al pâinii.Și nu e nici un secol … Citește mai mult
În iaz, la iezătură,S-au arătat spărtură.Dar nu era deodatăAtât de însemnatăŞi, dacă ar fi pus morarul osteneala,Ferea la început pe viitor sminteala.El însă, stăpânit de multa lenevire(Nărav ce pe la noi domneşte cam din fire),Puţină grijă arăta;Iar cursul nu mai înceta.— Morarule, ia sama bine!Nu pierde vremea!— Las’ la mine,Îmi ştiu eu treaba, nu te … Citește mai mult
Cocoșul, știți prea bine, că are însușireDe a ne da de știrePrefacerile zilei s-a timpului schimbări.El, far-a se supuneLa reguli și cercări,Când adevărul spune,E ca un fabulist;Iar când arată timpul e cam naturalist.Știu dar că la o moară, cocoșul prin cântareMorarului dă veste la vreme de mâncare.Însă-ntr-o zi, când moara umbla mereu vuind,Și unda zgomotoasă, … Citește mai mult