Luna s-a suit în zare
Din pământ, cât o căldare,
Și pe cât se tot ridică
Moara-n râu se face mică.
La iazul de platină
Cumpăna se clatină.
Și cred că-i un meșteșug
Lună prinsă de belciug.
Cobilița-n cer se urcă,
Sprijinită-n crac de furcă,
Pe când moara, strânsă glugă,
Ține loc de buturugă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj rural nocturn, unde luna domină cerul, iar elementele satului, precum moara și iazul, sunt martore ale trecerii timpului. Versurile evocă o atmosferă liniștită și contemplativă, amintind de simplitatea vieții la țară.