Pe creasta nopții moara seacă
macină lumina-n gol. Lopeți se-nalță și s-apleacă.
Războiul după ușă pus
țese singur – vezi suveica? Fă o cruce spre apus!
Fântânile la uliți rele
găleți coboară și ridică
n cerul jefuit de stele. Cuiburi în copaci s-aprind
ca de-o mână. Ard cu flăcări.
Auzi ouăle pocnind.
Duhul răului tot vine-n sat nelocuit să pască
iarba morților de bine.
În satul vechi de lângă lună
uși se-nchid, uși se deschid.
Umbra mea cade pe zid.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sat bântuit de forțe malefice și superstiții. Imaginile evocate sunt întunecate și amenințătoare, sugerând un loc unde răul este omniprezent și inevitabil.